În luna cadourilor şi a sărbătorilor

craciun

Iată a trecut şi Moş Nicolae care ne-a adus ce meritam… doar un biet beţigaş. Urmează casting-ul de mâine pentru alegerea, pentru următorii patru ani, a unui alt Moş Crăciun. Cum votul e politic şi moşul nu poate fi unic, vom alege mai mulţi.

Până la urmă nu asta e problema, ci tolba; ce va conţine ea? Să încheiem aici avancronica alegerilor, căci ele contează prea puţin în această lună a cadourilor şi a sărbătorilor, în care luminile festive s-au aprins, dacă nu din ultima zi de noiembrie, atunci sigur în prima de decembrie. Cum centrele oraşelor şi satelor noastre sunt iluminate feeric, nu avem de ce să nu fim fericiţi, nu-i aşa?

Mai ales că oricum trăim, de mai bine de două decenii şi jumătate, într-o iluzie. După duminică, vine amintirea acelui Decembrie 1989, care ne-a schimbat viaţa şi destinele şi care ţine o săptămână întreagă. Avem prilejul să participăm după preferinţe la Cupa Revoluţiei, dar şi la alte evenimente. Cu o pauză, se înţelege, de Ignat, cu toate că e o zi importantă pentru libertatea noastră, ca să asomăm porcul.

Aflăm dintr-un curs de specialitate că asomarea o putem face folosind mai multe procedee europene. Cu un dispozitiv electric sau electonic, cu pistolul, cu masca de dioxid de carbon sau cu narcotice. Cel mai uman ar fi să-i dau porcului să fumeze niţică iarbă, dar nu-i voie… După care, nici nu vreau să mă gândesc…

Nici măcar când porcul asomat şi tăiat o ia la vale cu focul pe spinare şi nu se mai opreşte decât în claia de fân ori în cupa de tulei… a vecinului. Recunosc că nimic nu e mai bun decât un petic de şoric ori o bucată de ureche, bine pârlite, să nu mai vorbim de celelalte, de jumări, de caltaboşi…

Cum sunt un tip milos, am asomat porcul direct pe listă. Ca să nu-i uit gustul am cumpărat anticipat un ciolan afumat, pe care l-am consumat în mod tradiţional cu fasole, de Ziua Naţională. De atunci şi până la primăvară câinele, în timpul său liber, va umbla cu osul în gură, de colo până colo.

Dacă am tăiat porcul de pe listă, am făcut-o şi pentru faptul că, de pe urma mâncării naţionale, am pus la loc un kil. Însă nu mă las de tot, căci de Ignat voi trece la asomat curcanul. Doamne, ce răcituri se pot face şi din el…

Cum nu mă pot abţine, cred că mai bine ar fi să asomez o găină. Dar mai bine ar fi s-o cumpăr gata asomată, jumulită şi tranşată. Dar nu, o găină e prea mult. Mai bine un porumbel. Nu e nevoie de nici o asomare. Îi răsuceşti gâtul şi gata. Iese o supă a întâia.

Dar nu… Fără porumbel! De Crăciun o fi bună doar o salată verde, cu două picături de ulei de măsline şi un pahar de vin. Nu îngraşă şi nici nu solicită bugetul naţional. Să lăsăm porumbelul să zboare liber din gura politicienilor. Partea cea mai grea pare că a trecut. Am scăpat porcul de asomare.

Împreună cu el şi curcanul. Până şi găina va mai face ouă, iar porumbelul va fi şi el liber. Au rămas doar cadourile de pus sub bradul din plastic. Cu ele nu e greu, pentru că oferta te lasă mască. Problema o reprezintă doar banii. Cum ei se termină rapid, nici darurile nu vor fi prea voluminoase încât să ai nevoie de un tir.

Dar cum gestul e cel care contează… e de ajuns să cumpăr c.teva felicitări. Ce păcat că nu se mai găsesc! De aceea or fi bune şi cele cu clinchet de clopoţel, transmise online.

Nu vă faceţi iluzii, de Crăciun vom avea un cabinet nou, dar Palatul Victoria nu va mai fi împachetat cu panglică roşie ca altădată… E bine, totuşi, că urmează un An Nou!


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *