Aflate la o distanţă de doar opt kilometri între ele, reşedinţele comunelor timişene Boldur şi Darova se aseamănă prea puţin. Dacă în prima dintre ele caracteristica definitorie trebuie căutată în modul tradiţional de viaţă, în a doua locuitorii se remarcă tocmai prin puterea lor de a căuta cu ostentaţie experienţe noi, când e vorba de un loc de muncă.
Pe boldureni îi găseşti, acasă – a se înţelege, în gospodărie ori pe câmp – sau la oraş, la Lugoj, municipiu apropiat de amândouă. Pe darovenii de astăzi, însă, români veniţi din toate colţurile ţării, după emigrarea şvabilor, îi poţi găsi, cu excepţia celor mai vârstnici, pe mai toate meridianele şi paralelele Europei Occidentale. Primii se remarcă prin ducerea mai departe a gospodăriilor cu specific bănăţean, construite de bunici sau de părinţi, în timp ce ceilalţi, prin întrecerea de a-şi construi locuinţe noi, acesta fiind rostul migraţiei lor spre ţări în care munca este mai bine plătită decât la noi.
Dacă întrebi câţi dintre sătenii din Darova sunt plecaţi pentru a aduce acasă valută străină, nu va şti să-ţi spună nimeni cu exactitate. Nici măcar cu ocazia alegerilor nu se poate şti. În schimb, poţi admira străzile, tradiţionale prin faptul că sunt la fel cum au fost trasate la înfiinţarea localităţii, în urmă cu peste două veacuri.
CITEŞTE ŞI: Accident mortal în Banat. Un tânăr de 15 ani a ajuns cu mașina într-o râpă
În zona privată a localităţii, aşadar, noul este la el acasă şi, pe zi ce trece, sporeşte. Din păcate, cu excepţia centrului civic care a fost frumos reabilitat şi înfrumuseţat, administraţia publică are de recuperat întârzieri şi poticneli istorice.
De aceea, mai poţi vedea încă străzi ca în urmă cu o sută de ani şi, se înţelege, binecunoscutele fântâni publice de intersecţie şi tot atâtea sensuri giratorii. Forţa înnoirii, de aceea, vine mai ales din zona gospodăriilor, cea care obligă primăria să ţină pasul cu dorinţa de modernitate a locuitorilor.
Aceştia se întorc acasă doar în concediu ori pentru a construi…
