Locuitorii unei comune din Timiş nu au apă la robinet din cauza unui mit

Investițiile rurale făcute din fonduri europene au avut și au rolul de a schimba fața satelor românești. De altfel, motto-ul Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), entitate care funcționează în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, este sugestiv: „Împreună creștem satul românesc”.

Sună bine, nu-i așa? Ce nu spune lozinca este că, odată cu satul românesc, cresc și afacerile anumitor firme, în special cele de construcții, dar nu numai. Sigur, nu-i nimic rău în asta – în fond, de succesul unei afaceri depinde locul de muncă al multor oameni -, doar că, absolut întâmplător, de foarte multe ori licitațiile sunt câștigate de firme ai căror patroni au afinități cu unul sau altul dintre cele două partide mari din România, PSD și PNL (inclusiv fostul PDL). Nu acuzăm, doar consemnăm.

Afaceri şi coincidenţe

De exemplu, în Dumbrăvița, comună condusă de primarul PSD Victor Malac, o clădire impozantă, Centrul de zi pentru îngrijirea copiilor, a fost construită pe bani europeni de SC Technocer SRL, patronată de Florin Măran, un apropiat al lui Titu Bojin, ex-președintele PSD al Consiliului Județean Timiș.

Despre respectiva investiție am mai scris, nu mai intrăm în detalii. Un al doilea exemplu: în comuna Pădureni, unde primarul PNL (fost PDL) Dorin Ignuța se află la al treilea mandat, o lucrare extrem de importantă și costisitoare (2,5 milioane de euro) a fost realizată de SC Constructim SA, al cărei manager, Lucian Perescu, a fost partener de afaceri în firma SC Tim Rail Cargo SRL cu nimeni alta decât Elena Udrea, omul numărul unu în fostul PDL, după Traian Băsescu. „Sereleul” cu pricina este, de altfel, unul dintre sponsorii declarați ai fostului PDL.

strada-padureni

Asfaltul a ajuns şi pe strada primarului

Proiect cu de toate în Pădureni

Cum spuneam, în comuna Pădureni a demarat, în 2011, un proiect integrat finanțat cu fonduri nerambursabile, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR 2007-2013): alimentare cu apă, rețea de canalizare și stație de epurare, reabilitare casă națională, construire centru de zi pentru copii tip after-school și modernizare străzi.

statie-epurare

Staţia de epurare a apei uzate

 

Valoarea totală eligibilă a proiectului era de 2.499.651 euro, din care 1.999.721 euro – fonduri nerambursabile acordate prin PNDR, iar 499.930 euro – contribuția financiară a comunei Pădureni. Acestea sunt cifrele menționate pe panoul aflat în fața primăriei, care anunța ca dată de finalizare a investiției 7 iunie 2012. Până la urmă, termenele de finalizare s-au tot prelungit, ultima plată fiind făcută de AFIR la sfârşitul anului trecut.

S-a finalizat, dar nu s-a terminat

În fine, totul e bine când se termină cu bine, doar că, în acest caz, n-a prea fost așa. În sensul că proiectul a fost finalizat, dar lucrarea nu a fost… terminată, acest lucru urmând a se întâmpla abia în următorii ani! Vă explicăm: din căruța asta de bani, două milioane și jumătate de euro, s-au asfaltat o porțiune din drumul comunal DC 158 (mai precis 193 de metri) și două străzi (1.597, respectiv 2.171 metri) – dintre care, probabil o simplă coincidență, una este chiar cea pe care locuiește primarul Dorin Ignuța -, s-a reabilitat căminul cultural, s-au construit „after-school”-ul și stația de epurare și s-a realizat doar o parte din rețeaua de canalizare, precum și din cea de alimentare cu apă. Practic, la ora actuală, la cinci ani de la demararea investiției, localnicii din Pădureni nu au nici apă potabilă la robinet și nici canalizare…

Primarul Dorin Ignuța este de părere că situația e sub control și că lucrarea e în grafic: „Am făcut 40 la sută din comună. Am accesat din nou fonduri, 1,5 milioane de euro, vom face și restul comunei din acești bani”.

O scăpare a vechiului program de finanțare

Mult mai explicit a fost directorul general adjunct al Centrului Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest (CRFIR), Iulian Bucătaru, care ne-a oferit câteva detalii interesante cu privire la acest subiect. Am aflat, astfel, că Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013 a avut o scăpare:

„Nu era obligatorie prevederea cheltuielilor pentru realizarea racordurilor la rețeaua de canalizare și a branșamentelor la apă. Unele primării și-au prevăzut aceste cheltuieli, altele, nu. Noi nu puteam respinge proiectele care nu aveau prevăzute aceste cheltuieli, chiar dacă, rațional vorbind, fără racorduri nu puteau funcționa lucrurile. Primăria Pădureni are, în acest moment, cerere de finanțare depusă pentru a acoperi și restul de comună, inclusiv racordurile. Acest contract se va semna în aceste zile, pe o sumă de 1,5 milioane de euro. Pe noul program, 2014-2020, am corectat această slăbiciune, acum obligăm solicitanții să prevadă în proiecte și cheltuielile pentru racorduri”.

Un mit ține încă departe de civilizație comuna Pădureni

Și, totuși, de ce nu a inclus în proiectul său Primăria Pădureni și cheltuielile cu racordurile la rețeaua de canalizare și branșamentele la apă? Ne explică tot directorul CRFIR 5 Vest:

„A existat o cutumă pe vechiul program, conform căreia prevederea și realizarea racordurilor și branșamentelor ar fi fost cheltuială neeligibilă, ceea ce era doar un mit, nu era adevărat. Până la limita de proprietate, adică tot ce înseamnă domeniul public, cheltuiala e eligibilă. Am fost acuzați și de Aquatim, pe bună dreptate, că de ce am permis finanțarea unor rețele care nu prevedeau și cheltuielile cu racordarea, pentru că era evident că acea rețea nu prea întrunea condițiile să funcționeze decât dacă venea în continuare comuna și, pe cheltuială eligibilă, pe banii ei, pe bani din alte surse, își făcea racordurile”.

panou-investitie

Panoul care anunţă minunea tronează şi acum în faţa primăriei

 

Așadar, pentru că primăria a preferat să dea crezare unui mit fals, în loc să solicite precizări organismului competent, CRFIR, localnicii din Pădureni mai trebuie să aștepte ceva vreme până să guste apa de la robinet…

Funcționabil, nu funcțional

În ciuda faptului că sistemul de alimentare cu apă și cel de canalizare nu au fost puse în funcțiune, proiectul integrat de la Pădureni este considerat ca fiind în regulă:

„La ultima cerere de plată, noi le pretindem autorizație de funcționare, care a fost emisă de cei de la Apele Române și de cei de la Mediu, în condițiile date, adică prevăzându-se clauze suspensive de tipul <urmează să facă racordarea>. Noi ne asigurăm ca investiția pe care o generează contractul acela de lucrări cu executantul să fie autorizabilă, iar de acest aspect ne asigurăm la ultima cerere de plată. El vine cu documente care arată că sistemul lui, așa cum a fost proiectat, realizat și pus în operă, este autorizabil. Asta scrie în autorizația aia”.

CRFIR promite investigații

Totuși, o chestiune a rămas nelămurită: de ce nu funcționează încă alimentarea cu apă, care presupune alte cerințe de realizat decât rețeaua de canalizare? Are cuvântul tot domnul Iulian Bucătaru:

„Eu nu știu să nu fi dat drumul la alimentarea cu apă… O să facem o verificare în sensul ăsta. Autorizația pe zonă de apă nu pleacă de la premisa că este operațional sistemul, că poate fi funcțional, ci de la premisa că deschizi robinetul și curge apa. S-ar putea, însă, să fie o problemă care ține de cei de la Mediu. În momentul în care furnizezi apă și n-ai încă funcțională stația de epurare, pentru că n-ai prevăzut cheltuielile alea cu racordurile la rețeaua de canalizare, cei de la Mediu te-ar chinui, ar putea amenda acei locuitori care ar avea acces la apă, dar n-au unde descărca apa uzată. Este posibil să fie o situație de tipul acesta, să nu le fi dat acces la rețeaua de apă pentru a nu genera apă uzată și să primească amenzi pentru că au dat drumul la rețeaua de apă, iar apa uzată nu este epurată. Este posibil să fie așa, o să mă documentez”.

statie-pompare

Staţia de pompare a apei potabile

 

Discuția cu directorul CRFIR am avut-o în urmă cu o săptămână (miercuri, 26 octombrie), iar un e-mail primit luni din partea instituției respective ne informa: „Referitor la situația funcționării sistemului de alimentare cu apă, vom investiga cele semnalate de dvs., prin intermediul compartimentului de specialitate, și vă vom informa, ulterior, privind rezultatul verificărilor”.

Inutil, dar… necesar

Spre finalul discuției purtate cu șeful CRFIR 5 Vest, am mai aflat care a fost explicația multitudinii de proiecte integrate (asfaltare de străzi și infrastructură apă-canal plus construiri/reabilitări de cămine culturale și centre de zi) depuse în întreaga țară, nu doar la Pădureni sau în Timiș, pentru accesarea de fonduri europene:

„Nu sunt atât de mari fani primarii pe componenta de after-school, dar, la un moment dat, pentru că era atât de mare cererea de finanțare pe infrastructură, toți voiau drumuri în primul rând, și apă-canal în al doilea rând, s-au pus niște condiții în program: dacă în proiectul ăla integrat pe care îl propui, vii și cu un after-school, noi îți dăm ție șapte puncte! Ca să-și facă rețeaua de apă-canal și drumurile, știind foarte clar că, dacă n-are o componentă culturală sau socială, nu primește acele puncte și, în consecință, îi va fi respinsă cererea de finanțare, pentru că i-o va lua altul înainte, care va avea în proiect chestia aia, primarul respectiv nu trebuie înțeles că a făcut asta? El trebuie să-și ducă crucea, ca să spunem așa, măcar până la terminarea perioadei de monitorizare (minimum doi ani – n.r.), dar localitatea va rămâne cu o clădire publică, o clădire care nu va putea fi niciodată vândută și va avea un rol cu siguranță în comună. Va face grădiniță, poate, sau altceva, dar numai după terminarea perioadei de monitorizare. Acum, în programul 2014-2020 nu mai avem proiecte integrate, ci se fac alocări distincte pe fiecare segment în parte”.

dorin-ignuta

Primarul Dorin Ignuţa

 

Așadar, nu contează că are sau că n-are nevoie Pădureniul de after-school, ori că era cazul sau nu să fie reabilitat căminul cultural, astea s-au făcut (spre bucuria firmelor de construcții) pentru că altfel se puteau pierde asfaltarea celor două străzi și realizarea sistemului de alimentare cu apă și a rețelei de canalizare.

 

Cum spuneam la început: „Împreună creștem satul românesc” și… afacerile unor firme născute sub o stea norocoasă…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

4 Răspunsuri “Locuitorii unei comune din Timiş nu au apă la robinet din cauza unui mit

  1. V-as recomanda sa faceti un articcol si despre situatia din comuna Belint, sat Chizatau, unde apa a fost predata de Primarie Aquatim ului in urma cu vreo 3 ani… pretul a crescut de 5 ori, nu s-a facut nicio investitie, iar locuitorii din Chizatau platesc apa la pret de apa potabila, 3,5 lei/metru cub , desi e plina de mizerie si viermi.

      1. Sa vedeti la SACALAZ o sala de sport o minune cu 15 angajati din care merg pe acolo vreo 1-2 nici macar nu se cunosc COLEGII intre ei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

  • Piață volantă, mizerie permanentă

    Piața volantă din apropierea Casei Tineretului este una dintre inițiativele lăudabile ale municipalității. Faptul că s-a reușit aducerea laolaltă a producătorilor autohtoni a fost foarte apreciat…

  • Feriți-vă de sediul PNL!

    Centrul istoric a fost, în sfârșit, reabilitat, iar strada Vasile Alecsandri și Piața Unirii au scăpat de șantierul care i-a pus în dificultate pe cei care doreau…