Livia Ilcău, poetă și interpretă de muzică populară: „Sunt fiica unui pământ binecuvântat, Banatul meu drag” – VIDEO

Interpretă cunoscută de muzică populară și o poetă apreciată, Livia Ilcău este originară din comuna timișeană Valcani. Absolventă a Facultății de Filologie din Timișoara, și-a dedicat întreaga viață muzicii și literaturii, activând în mai multe cluburi și cenacluri, dar având și activitate didactică, la Școala de Arte.

– De unde pasiunea pentru folclorul tradițional?
– M-am născut într-o comună dintr-o zonă minunată, cu oameni truditori ai pământului, și pasiunea pentru cântec am avut-o de când mă știu. Am debutat la Ansamblul Lazăr Cernescu din Caransebeș, unde era dirijor regretatul Nicolae Perescu. Am activat la cluburi muncitorești, unde am cântat muzică bănățeană tradițională.

– Aveți o piesă favorită?
– Îmi este extrem de greu să aleg, pentru că toate îmi sunt dragi. Dar, ca să indic una, spun așa: „Nu-i niși unde ca acasă”.

– Nu este, muzica populară, singurul gen abordat de dumneavoastră.
– Da, în repertoriul meu mai am și pricesne, romanțe, tangouri, muzică disco, imnuri și cântece pentru copii. În context, vreau să specific că la romanțe și tangouri am colaborat, la unele piese, cu un cunoscut poet al urbei noastre, domnul Petru Chira. Afirm cu mândrie că, în 2016, după 25 de ani de muncă în slujba romanței, creând lucruri frumoase, am fost distinsă cu Marele Premiu la creație, la Festivalul de Romanțe „Roze pe Bega”. Cu mare dragoste, am compus și interpretat și pricesne – care sunt închinate Sfântului Cer, Maicii Domnului și Lacrimilor pământului românesc. „Ce mare ești, Doamne”, este una dintre ele.

– Sunteți, în același timp, una dintre cele mai talentate poete în grai din pusta Banatului.
– Graiul meu de la Valcani are parfumul florilor de primăvară care se unduiesc în adierea vântului, mângâind lanul de grâu. Cum aș fi putut lăsa așa un lucru minunat să nu fie cunoscut în lumea întreagă? Graiul nostru bănățean este sființit cu mir sfânt de la Dumnezeu. Îmi este foarte drag pentru că, deși sunt de-o viață în oraș, mi-am purtat întotdeauna portul țărănesc, cu tradiționala cârpă dacică, iar dialectul nu mi-l pot schimba niciodată, pentru că face parte din viața mea și fiecare parte de pământ din satul meu e o amintire sfântă, pentru că acolo am văzut lumina zilei.

– Nu doar folclorul bănățean este unic, ci și costumul popular purtat de oamenii locului.
– Banatul s-a caracterizat întotdeauna la superlativ prin mâinile sfinte ale țărăncilor care au dat pentru eternitate frumusețea costumelor populare unicate în lume. Când Lucian Blaga a venit la Buziaș și a văzut costumele populare lucrate de 16 fete inițiate de Iuliana Troceanu, a afirmat: „Aceste costume au rădăcinile înfipte adânc în pământ românesc”. Figurile geometrice de pe costumele noastre au intercalată în lucrătură crucea creștină și ploaia de stele, pentru că femeia țărancă trudea la câmp, iar noaptea, după ce-și adormea copilașii, lucra la lumânare, și Dumnezeu i-a pus în față lumina stelelor care au rămas, astfel, imortalizate pentru veșnicie.

– Vorbiți cu mare drag de Banat.
– Nu voi obosi niciodată să spun cu mândrie: „Sunt fiica unui pământ binecuvântat, Banatul meu drag”. Pământul acesta, roditor, a fost întotdeauna sfințit de lacrima țăranului care și-a dus povara și chinul vieții lui și pe care l-a iubit mai presus decât viața lui. Acest spațiu mirific este legănat la cer de doinele noastre bănățene. Din punct de vedere muzical, doina este socotită o melopee prin divinitatea ei, care pornește din sufletul bănățeanului care o cântă. Doina bănățeană a fost atestată la ONU ca fiind un patrimoniu național. Dar câte alte lucruri minunate mai are acest pământ al nostru…



DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare