Într-un cartier emblematic al Timişoarei e ca în Vestul Sălbatic… Oamenii paşnici nu mai au curajul să iasă pe stradă!

* Locuitorii pașnici dintr-un cartier emblematic al Timișoarei nu mai îndrăznesc să iasă pe stradă, nici măcar în timpul zilei, de teamă să nu fie agresați și jefuiți de copiii romilor care își duc veacul în zonă

* Mai ales în timpul zilelor de sărbătoare, când pe străzi nu-i țipenie de om și, ca atare, n-ai cui să ceri ajutor, orice ieșire din casă poate avea un final nefericit

* Oamenii au cerut sprijinul poliției locale, dar li s-a răspuns sec că nu există personal suficient

* Constatăm, o dată în plus, că pentru actualii edili ai Timișoarei contează mai mult soarta unor palmieri sau a unui pasaj decât cea a cetățenilor, care sunt lăsați fără apărare

 

Recentul caz mediatizat al puradeilor agresivi din zona Dâmbovița – minori sub 14 ani care acostează persoane vulnerabile, femei sau bătrâni, și încearcă sau chiar îi deposedează de diverse bunuri -, pe care polițistii locali îi tratează cu indiferență, sfătuind chiar victimele să-i lase în pace pe micuții agresori, că nu răspund penal și, ca atare, n-au ce să le facă, nu reprezintă, din păcate, un incident izolat din respectivul cartier.

Vestul Sălbatic, varianta din Fabric

În orașul pe care edilii se dau de ceasul morții să-l scoată capitală culturală europeană, există zone în care timișorenilor le este frică să mai iasă afară din casă! “În zilele de sărbătoare, în zilele libere, în Fabric e ca-n vechiul Texas…”, ne-a mărturisit, cu glas tremurat, o doamnă în vârstă, locuitoare a cartierului cu pricina, al cărui epicentru îl constituie Piața Traian și străzile limitrofe.

Fiind o zonă în care populația este alcătuită, în cea mai mare parte, din pensionari, care își petrec timpul în fața televizorului, pe străzile din respectivul perimetru, Zlatna, Abrud sau Petru Sfetca (fostă Vidra), de multe ori – dar în special sâmbăta și duminica sau în zilele de sărbătoare – nu întâlnești țipenie de om și asta nu neapărat seara, ci chiar și în timpul zilei. Ca atare, atunci când iese la plimbare sau la cumpărături, orice locuitor al zonei devine o potențială țintă a cetelor de minori romi care bântuie nestingherite prin cartier. Incidente s-au petrecut cu duiumul, noi vă oferim doar trei exemple.

Jafurile, la ordinea zilei

În urmă cu vreo doi ani, o pensionară care se întorcea acasă (locuiește pe strada Zlatna), a fost luată în primire, ziua în amiaza mare, de doi minori romi, în vârstă de 11-12 ani, care au lovit-o în cap cu un corp contondent și i-au furat portofelul. Femeia a stat o săptămână la reanimare, după care a făcut plângere la poliție, cu efect zero.

Alt caz, chiar recent: un tânăr din cartier, care vorbea pe stradă la telefon, a fost acostat de doi puradei care au încercat să-i ia mobilul. Evident, aflat în avantaj din punct de vedere fizic, respectivul s-a descotorosit de minorii romi, însă a apărut, de nicăieri, un adult de același sânge cu micii agresori, care, cu un pumn bine plasat, i-a scos doi dinți temerarului tânăr… Evident, n-a rezolvat nimic cu plângerea făcută la poliție, mai mult, omul se teme să mai iasă cu copilul la plimbare, de frică să nu cadă din nou victimă bătăușilor din vecinătate, cam toată lumea din zonă cunoscând faptul că, pe Strada Dacilor, în două imobile, locuiesc o puzderie de romi de toate vârstele, din acest veritabil cartier general pornindu-și incursiunile pe străzile adiacente.

Cel de-al treilea incident: de Moș Nicolae, pe la ora 17, o doamnă în vârstă a ieșit din bloc ca să-și întâlnească o prietenă, însă n-a apucat să facă mai mult de doi pași, că au țâșnit pe lângă dumneaei doi imberbi de etnie romă care i-au smuls poșeta din mână și duși au fost. Paguba n-a fost însemnată, 25 de lei și cheia de la apartament (femeia a schimbat imediat încuietoarea), dar sentimentul de nesiguranță a devenit maxim.

Legea, invocată pe sărite

Rămasă cu frica în sân după ce a căzut victimă celor doi minori romi și având și exemplele menționate mai sus încă proaspete în minte, doamna în cauză s-a deplasat la sediul Poliției Locale Timișoara (a nu se confunda cu secțiile clasice ale poliției naționale), pentru a cere sprijinul acesteia în rezolvarea problemei din zonă. Răspunsurile primite au lăsat-o mască pe biata femeie…

Cică polițiștii locali n-au cum să acționeze fiindcă minorii respectivi nu răspund penal, iar părinții acestora nu pot fi trași la răspundere în locul copiilor, decât în situația în care puradeii ar fi implicați în infracțiuni de genul prostituției sau vagabondajului…

Adică dacă puștiul ăla îți sparge capul și-ți golește buzunarele, părinții lui scapă basma curată, în schimb, dacă micuțul rom este prins vagabondând, atunci o bagă pe mânecă și adulții… Chiar așa?! Păi, până una-alta, n-ar fi bine ca polițiștii – fie ei locali sau din ăia veritabili – să înceapă cu începutul: să-i prindă și să-i identifice mai întâi pe făptași și de-abia apoi să vadă cine și cum va fi pedepsit. Fiindcă, o fi ceva adevărat și în treaba cu părinții care nu răspund penal în locul copiilor agresori, dar la fel de adevărat este că legislația le pune la dispoziție polițiștilor și pârghiile necesare pentru a rezolva problema.

Astfel, aceștia pot implica în operațiunea de asanare a zonei reprezentanții Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Timiş (DGASPC), care pot constata că părinții au pierdut controlul minorilor sau, dimpotrivă, că îi folosesc pe aceștia în comiterea de infracțiuni, iar ca urmare puradeii pot fi trimiși în centre de plasament, de unde nu mai pot evada când au chef. Sau, dacă au peste 14 ani, pot ajunge foarte bine în Centrul de Reeducare Minori de la Buziaș…

Doar că, pentru asta, polițiștii, indiferent de instituția care-i are în subordine, trebuie să facă mai mult decât să exclame plictisiți: “Sunt minori, n-avem ce le face…”. Aveți, domnilor, ce să le faceți, trebuie doar să vreți!

Polițist, adjectiv

Siderată de răspunsul cu privire la lipsa de răspundere a părinților pentru faptele copiilor – de parcă la asta s-ar reduce întreaga chestiune -, doamna în cauză a încercat să obțină măcar un ajutor minim:

“Vă rugăm atunci ca echipajul poliției locale care patrulează în Piața Traian să-și extindă aria de acțiune și pe străzile limitrofe, că poate prezența oamenilor legii va stopa activitățile infracționale ale romilor”.

Nici acest demers al pensionarei n-a fost încununat de succes, răspunzându-i-se sec că Poliția Locală nu dispune de suficient personal pentru acest lucru! Adică atunci când vine vorba de păzirea palmierilor, a jardinierelor sau a pasajului Michelangelo, se găsesc suficienți polițiști locali care să stea de șase în perimetrele respective 24 de ore din 24, dar când discutăm despre siguranța oamenilor, atunci brusc constatăm că suntem în pană de personal…

Nu există în limba română suficiente adjective care să caracterizeze comportamentul și atitudinea acestor funcționari publici aflați, cică, în slujba cetățenilor. Nu v-a cerut nimeni să faceți pe Sherlock Holmes, domnilor, ci doar să vă mișcați fizicul și pe străzile pe care oamenii nu mai îndrăznesc să se plimbe, atât! Și asta e prea mult?!

Cursă cu obstacole

Aflați în zonă, am intrat și în Grădinița nr. 16, de pe strada Abrud, unde am stat de vorbă cu educatoarele și am aflat că prezența agasantă a minorilor romi a devenit de ceva vreme o constantă a traseului de la grădiniță până la stația de tramvai din Piața Traian: “Ni se agață de haine și ne cer bani, aproape în fiecare zi lucrurile se petrec la fel”.

Doamnele educatoare n-au fost încă agresate, dar asta nu înseamnă decât că au avut noroc până acum, spre deosebire de o mamă care, venită să-și ia copilul de la grădiniță, a fost întâmpinată de un “comitet de primire” care i-a smuls lănțișorul de la gât…

În deja celebrul caz al enclavei Îngerilor Galbeni de pe Strada Miresei, autoritățile se ascund în spatele sintagmei “proprietate privată” într-o tentativă penibilă de a-și justifica neimplicarea. Să înțelegem, prin analogie, că o parte a cartierului Fabric a devenit proprietate privată a câtorva familii de romi?!