În fiecare zi, un timişean încearcă să îşi pună capăt zilelor, susţin medicii psihiatrii. „Nu există zi fără tentative de suicid!
Zilnic, la raportul de gardă avem cel puţin un caz”, a precizat conf. dr. Monica Ienciu, şefa Secției Psihiatrie I din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență „Pius Brînzeu” Timișoara.
Potrivit specialiştilor, cea mai mare rată de tentative suicidare se înregistrează în cadrul unei afecţiuni mai puţin cunoscute şi diagnosticate numită tulburare afectivă bipolară.
„Pacienţii cu tulburare afectivă bipolară au un risc de 20 de ori mai mare decât populaţia generală, acesta fiind mai mare şi comparativ cu restul afecţiunilor psihiatrice. Criza suicidară poate interveni în orice moment al bolii. Sunt una-două tentative suicidare în contextul bolii raportat la patru cazuri”, a completat Monica Ienciu.
Diagnosticare tardivă
Tulburarea afectivă bipolară este mai greu de diagnosticat, deoarece dintre cei doi poli ai bolii: perioadele maniacale (expansive) şi cele depresive, ultimele ajung în atenţia medicilor care tratează pacienţii de depresie. Ulterior, după ani şi ani, persoanele respective prezintă şi cealaltă faţă a bolii, respectiv perioada euforică, şi ajung să primească diagnosticul corect. „În general, într-un an, sunt 25-30 de cazuri când se pune diagnosticul de tulburare afectivă bipolară”, spune şefa Secției Psihiatrie I.
De ce?
„Există o vulnerabilitate de fond. Factorii genetici şi cei de neurobiologie şi neurofiziologie cerebrală, care apar modificaţi în timpul tulburării afective bipolare, reprezintă o parte din cauze. De asemenea, importanţi sunt şi primii ani de viaţă, care îşi lasă amprenta asupra persoanelor. Un copil care în prima parte a copilăriei sau ulterior este des criticat, iar tot ceea ce face este catalogat ca nefiind corespunzător, va învăţa un model de incapacitate la care va face apoi apel în perioada adultă. Totodată, există şi situaţii care creează vulnerabilitatea circumstanţială, respectiv modul în care anumite evenimente îşi pun amprenta asupra individului”, a precizat Monica Ienciu.
Cum ne dăm seama dacă cel de lângă noi are probleme?
În adolescenţă apar unele tulburări comportamentale care dau de gândit, susţin specialiştii. Dacă copilul devine mai răzvrătit, îşi extinde cercul de prieteni, frecventează locuri pe care înainte nu le frecventa, consumă alcool sau substanţe psihotrope ori îi scade randamentul şcolar şi prezintă tulburări de atenţie sau de memorie, se impune un consult medical.
„De obicei aceste simptome sunt considerate semne de trecere de la un ciclu biologic la altul. Dar nu întotdeauna sunt manifestări specifice adolescenţei. La nivel mondial, prevalenţa bolii este de unu la o sută, în cazul tipului I al bolii, dar tulburările afective bipolare luate per total afectează până la şase la sută din populaţie”, spune dr. Ileana Stoica, şefa Centrului de sănătate mintală a Spitalului Judeţean Timișoara.
Medicii psihiatri susțin că pacienţii prezintă, în episodul maniacal, stări de încredere exagerată în forţe proprii, agresivitate, impulsivitate, hiperactivitate, euforie şi comportamente riscante (demonstrative), comportament sexual inadecvat, implicare în activităţi multiple fără a le finaza, cheltuieli excesive, iar în episodul depresiv: stări de tristeţe exacerbată, insomnie, lipsa plăcerii, scădere a interesului pentru diferite activităţi, pierdere a motivaţiei, însoţite de sentimente de vinovăţie şi de inutilitate, durere morală, diminuarea energiei, scăderea poftei de mâncare şi, în cazuri severe, gânduri suicidale.
