Cea mai nouă grădină zoologică din România – aflată la Timișoara – este o dezamăgire pentru mulți dintre cei care o vizitează.
Întinsă pe o suprafață de aproape șapte hectare, grădina zoologică și-a deschis porțile în anul 1986, fiind însă departe de standardele cerute pentru un astfel de obiectiv. Animalele proveneau din spațiul românesc (multe domestice), iar condițiile erau improprii. Din această cauză, timișorenii nu prea se înghesuiau să o viziteze.
În urmă cu circa zece ani, parcul zoologic a trecut în proprietatea primăriei, care a început lucrările de reamenajare. A fost închis vreo trei ani, timp în care s-a lucrat de zor pentru aducerea zonei la standarde europene.
S-a mărit numărul animalelor, spațiile au fost regândite, s-a refăcut infrastructura, astfel că, la redeschiderea parcului zoologic, lucrurile păreau să se îndrepte într-o direcție mult mai bună. Din păcate, nu s-a întâmplat așa. Lipsa de implicare a autorităților, poate într-o oarecare măsură și a cetățenilor, a făcut ca, în câțiva ani, totul să alunece pe o curbă descendentă.
Deși, inițial, au fost proiectate spații destinate speciilor exotice și altora din țări mai îndepărtate, ”oaspeții” nu au mai ajuns la Timișoara.
În schimb, e plin de păsări și de animale pe care, în principiu, le poți vedea în aproape orice ogradă de la țară: găini, cocoși, rațe, oi, capre, iepuri. Unele înaripate se plimbă nestingherite pe alei, printre vizitatori, în timp ce alte animale au fost parcă pedepsite să-și ducă existența în habitate mult prea mici.
Urșii carpatini, de exemplu, animale care nu trezesc cu ușurință sentimente de compasiune, au o tristețe în privire pe care și copiii au observat-o. Să fii nevoit să parcurgi zilnic, ani la rând, același perimetru minuscul în comparație cu nevoile tale înnăscute nu e deloc confortabil, nici psihic, nici fizic.
Oamenii merg să-i vadă la gard, ei întind capul aproape mecanic așteptând să primească ceva de mâncare. S-a creat o rutină, ceva între circ în aer liber și… pușcărie.
Mergând mai departe, vizitatorii pot vedea câteva ciute, doi-trei cerbi, câteva maimuțe, un păun și alte înaripate care băltăcesc pe o întindere de apă.
Culoarea lacului ce pare desprins dintr-un peisaj idilic – verde smarald – provine în realitate din mizeria acumulată în timp. Bietele lebede și rațe sălbatice ținute acolo nu știu asta. Recent, grădina zoologică și-a mărit efectivul cu ”marfă nouă”: zebre și antilope. Așa scrie pe tăblița amplasată la intrarea în grădina zoologică, deși noile achiziții au fost mazilite taman în capătul ei!
Un alt aspect care lasă de dorit este toaleta. Nu-i chip nici să te apropii de ea din cauza mirosului izbitor de urină, darmite să o folosești. Cu atât mai puțin principalii beneficiari ai vizitelor de la grădina zoologică – copiii.
Pe de altă parte, o parte din vina pentru ceea ce se întâmplă la zoo o au și vizitatorii. Aceia care nu știu sau nu vor să înțeleagă că este interzisă hrănirea animalelor.
Oricât de drăguțe ar fi sau oricât ar părea de neajutorate, toate animalele și păsările primesc hrană îndestulătoare și adecvată. Nu puține au fost cazurile de îmbolnăviri și chiar de decese ale unor animale din cauza hrănirii în exces de către unii vizitatori cu pufuleți și alte produse de… ronțăit.
Cei care vor într-adevăr să ajute animalele aflate în captivitate o pot face prin donații, o cutie special amenajată în acest sens aflându-se la intrarea în grădina zoologică.
sa le mai si platim celor de la primarie faptul ca nu sunt in stare sa renoveze o grainda zoologica? sa fii prost sa donezi! mai ales ca sustii afacerea de a chinui animalele! Pfiu rusine sa ii fie lui domnul Robu!
Sa se desfiinteze gradinile zoologice si toate circurile si alte targuri de genul sa fie interzise!
Parintii sa-si duca copii la scoala!