Satele timișene nu duc lipsă de market-uri, adică de magazine mixte, și de birturi. Pe lângă aceste unități comerciale, însă, aproape fiecare comună are și un altfel de comerț, mai mult sau mai puțin organizat.
Acolo unde se aplică un minim de reguli, acesta se desfășoară în perimetrul unei piețe, existând stabilite zile din săptămână și orar în care acesta este permis.
Există însă și un altfel de comerț, cel de la marginea șoselei, a șanțului, din mașină sau de pe jos.
Cererea și oferta pentru o astfel de activitate întotdeauna însă se întâlnesc. Ambulanții există pentru că au cumpărătorii lor.
Printre mărfurile vândute de aceștia, hainele second-hand ocupă un loc central. Ieftine și „proaspete”, dar mai ales „la modă”, fac casă bună cu sărăcia. O altă categorie de produse desfăcute în sistem ambulant sunt și cele meșteșugărești, dar și cheresteaua sau lemnele de foc.
De asemenea, un loc „în schema” acestui comerț, îl au uneltele și materialele folosite în gospodărie, piesele de schimb pentru biciclete și mărunțișurile diverse.
Sătenii le pot cumpăra din localitatea lor și nu mai trebuie să meargă la oraș, cheltuind bani și timp. În imagine, este mica piața din comuna Sânpetru Mare, la ora amiezii. Tarabele din beton (pentru legume și fructe) erau pline doldora cu haine pentru „toate gusturile”.
Comercianții spuneau prezent în spatele lor, dar… cam lipseau clienții.
Pe gardul scund al acestui spațiu comercial în aer liber se etala, în lădițe din lemn, oarecum aliniate, oferta de fructe și legume de sezon. Locul are însă un farmec aparte și ar fi păcat ca modernizarea viitoare a pieții să-l trimită în apa uitării.
