Recunoştinţa veşnică adresată eroilor neamului mai ţine la Lugoj doar de simbolistica celor două cuvinte. Atât de mult îi respectăm încât reuşim să-i ascundem în iarbă şi să le dărâmăm monumentele.
Aceste fapte se întâmplă în Cimitirul Otodox Român de pe strada Făgetului, în locul unde-şi duc somnul de veci lugojenii căzuţi pe front între 1916 şi 1919, în primul război mondial.
Pietrele funerare abia se mai zăresc din iarbă, palide, fără varul alb care le dădea strălucire altădată.
Sunt înconjurate de un gard ”mort” făcut din coroane uscate, pe care credincioşii au grijă să-l întreţină, îmbogăţindu-l zilnic cu astfel de cununi şi candele consumate.
”Coroanele sunt stivuite de credincioşi, dar în fiecare zi de joi vine o maşină de la salubrizare pentru a le prelua. Maşina vine şi de două ori pe săptămână dacă se adună prea multe”, ne-a spus un reprezentant al cimitirului.
Monument distrus de inconştienţi
”Neuitaţii viteji ai neamului românesc”, cum stă scris pe monumentul ridicat în urmă cu aproape un veac, sunt atât de uitaţi încât iarba este numai bună de cosit chiar şi pe treptele frumosului obelisc ce are în vârful său măreaţa acvilă.
Nevinovata pasăre, sculptată în bronz, a fost umilită şi ea în urmă cu câţiva ani, când doar un inconştient a reuşit să-i rupă ciocul.
Redusă la ”tăcere”, nu mai poate striga după ajutorul care ar trebui să i-l dea atât Protopopiatul Ortodox Lugoj, cât şi administraţia locală.
Dacă cei de-acolo şi-ar ridica măcar ochii spre secularul monument, ar vedea că un alt inconştient a furat şi crucea introdusă în sculptura de pe una din plăcile laterale. Pe partea principală, o coroană uscată maschează placa de bază, pe care un alt inconştient a reuşit să o spargă, distrugând un sfert din ea.
A rupt exact primele litere ale cuvântului ”neam”.
Poate doar pentru a-și completa propria titulatură: ”Neam… prost!”.