Abonament online la ediţia PDF. VEZI DETALII !

Documenta. Salvarea și pompierii din Timişoara

Chiar dacă azi avem impresia că serviciul de ambulanţă există dintotdeauna la fel ca pompierii şi SMURD-ul şi nu pomenim de bine respectivele instituţii în media decât cel mult anual şi forţat în cadru festiv, în rest inventariindu-le doar cu cetăţenească virulenţă eşecurile sau erorile, e bine de ştiut că în Timişoara predecesoarele acestor instituţii au fost înfiinţate abia la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea şi atunci doar pe bază de voluntariat.

Şi iată ce scrie monograful în acest sens: „Societatea voluntară de salvare îşi desfăşoară activitatea în unanimă gratitudine şi recunoaştere.

Imediat după groaznicul incendiu al teatrului Ring din Viena în anul 1881 şi după înfiinţarea societăţii voluntare de salvare din Viena în 1884, câţiva cetăţeni entuziaşti, încurajaţi de neobositul comerciant Alexander Kohn, de Georg Neumann, directorul Casei de Economii şi de Karl Rosenheim au iniţiat înfiinţarea societăţii de salvare şi graţie efortului lor deja în anul 1886 şi-a început activitatea în Timişoara prima societate voluntară din ţară.

La început activitatea a fost modestă şi a trebuit înfrântă aversiunea publicului dar după ce în 1890 statutele au fost aprobate de minister şi oraşul a putut acorda societăţii o subvenţie anuală, sfera de activitate a acesteia s-a extins şi instituţia a devenit un binecuvântat ajutor al serviciului sanitar.

Dacă la început nu s-a apelat decât în 120-150 de cazuri la ajutorul societăţii, acum numărul cazurilor a ajuns la aproape 5000 anual. Societatea întreţine o staţie de salvare în Cetate, legată prin telefon de o cancelarie pe strada Franz Iosef (azi Eremia Grigorescu), de asemenea în apropiere, în turnul de pompieri din Cetate deţine mai multe rechizite moderne de salvare, tărgi, ambulanţe pe arcuri, prelate, frânghii, etc.

În afară de aceasta, în suburbii se află staţii de salvare cu servicii de permanenţă plătite. Animalele de tracţiune sunt ţinute în grajdurile pompierilor. Societatea de salvare este solicitată în caz de accidente pentru acordarea de prim ajutor, de asemenea pentru transportul persoanelor bolnave.

Este însă de faţă la fiecare incendiu şi peste tot unde se adună mase mari de oameni, la teatru, la circ, la târguri etc., unde sunt trimise patrule mobile de trei până la patru persoane. Serviciul samaritean este deservit în afară de permanenţi, de către membrii voluntari care absolvă anual cursuri pentru salvare şi se împart pe cartiere. De la înfiinţarea societăţii aceasta a acordat ajutor în peste 40000 de cazuri….”

Şi să amintim din aceeaşi sursă câteva date despre pompierii din Timişoara, activitatea celor două instituţii fiind încă de pe atunci strâns legate: „…Întâi a fost înfiinţată în anul 1869 în Fabric o Reuniune a Pompierilor Voluntari, în acelaşi an una în Iosefin, iar în anul 1873 în Cetate. De aceea, la reorganizarea din 1877 cele trei corpuri au fost numite în ordinea înfiinţării lor şi anume comandamentul din Fabric I, cel din Iosefin II şi cel din Cetate III.

Fiecare dintre aceste trei instituţii funcţionează independent şi se autoadministrează… Deoarece în cazul unor incendii mai mari trebuie să participe toate cele trei comandamente împreună, ele au fost legate prin telegraf.

După introducerea telefoniei, punctele de pază au fost înzestrate cu telefon. O altă necesitate a fost procurarea de rechizite adecvate, în special cisterne şi furtunuri, apoi trebuia rezolvată problema animalelor de tracţiune în permanenţă la dispoziţie, scările mobile mari şi instruirea personalului. Deoarece trebuia organizat şi serviciul permanent de pază, fiecare comandament şi-a construit un turn propriu cu magazie de rechizite, punct de pază, remiză pentru cai, etc.

Toate aceste amenajări şi angajarea de personal permanent plătit au constituit mari cheltuieli, oraşul contribuind la acoperirea acestora cu o subvenţie anuală de aproximativ 6000 coroane, de asemenea au fost organizate baluri şi alte manifestări pentru strângerea de fonduri… Corpurile reunite din Iosefin şi Elisabetin au fost conduse de către Josef Novotny din 1878 până la moartea sa în 1918.

Acest comandament nu a primit decât în 1905 un turn modern, construit de oraş pe calea Hunyadi (azi Bv. 16 Decembrie 1989) cu 34000 coroane.

Pompierii voluntari din Cetate s-au reunit în 1873 şi au fost anexaţi instituţiei ca al III-lea comandament, nu au avut mult timp sediu… Abia în anul 1896 au primit un turn, construit de către meşterul constructor J. Bonn pe calea Wall (azi Gh. Dima), lângă şcoala de cadeţi, cu un cost de 36000 coroane; aici sunt adăpostite şi vehiculele şi rechizitele staţiei de salvare din Cetate.

Toate trei comandamentele dispun de rechizite de stins şi salvare, o pompă cu aburi, o pompă cu gaz, 11 stingătoare manuale şi hidrofoare, trei căruţe pentru instalaţii, două scări mobile, patru scări extensibile şi paisprezece scări cu cârlige, şapte cisterne, trei tuburi de salvare, trei plase de salvare, un aparat de fum (pentru respirat n.a.) şi numeroase rechizite manuale.”

MARLEN NEGRESCU

Fragmentele de mai sus au fost selectate din traducerea în limba română a monografiei lui Josef Geml Vechea Timişoară – În ultima jumătate de secol – 1870-1920, volum în curs de apariţie la ed. Cosmopolitan din Timişoara.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare