Despre statornicie…

statornicie

În firma lor, în ultima sâmbătă din luna august, e sărbătoare. Negreșit, în fiecare an. Inițiativa, firește, aparține patronului. Omul nu debordează de fudulie, se manifestă ca și cum ar fi un invitat.

Doar responsabilitatea de gazdă îl ridică, destul de des, de pe scaun, se duce în locurile unde se prepară ce trebuie oferit. Când revine pe scaun, e la fel, egal cu sine, nu comandă ceva anume, ba chiar merge și își ia ce îi trebuie. Atent, fără ostentație, își îndeamnă musafirii să servească. Dacă situația o cere, poate fi și ospătar. Asta până lucrurile intră în firesc. Dincolo de amănuntul că întâlnirea se ține an de an, până la urmă, nu-i nimic aparte. Sâmbătă, însă, sărbătoarea a avut și un moment care se petrece, la noi, rar.

Doi angajați, cei mai vechi din firmă, au fost evidențiați pentru statornicia lor. Unul se numește Constantin Chiraș, iar celălalt, Stelian Poenar. Amândoi, ajunși în centrul atenției, s-au arătat stânjeniți. Constantin, un munte de om, a și recunoscut că până la 59 de ani nu a mai avut parte de așa ceva. Stelian de felul său e mai timid. Nici patronul, nu-i stă-n fire, dar a și citit bine starea, nu a umflat cuvintele. Obișnuit ori nu, omului îi pică bine când i se recunoaște un merit.

Au primit, să rămână scris și să se știe, și câte o diplomă. Nu e lipsit de importanță dreptulnghiul din carton, cu atât mai mult peste ceva vreme, cuvintele care-l însoțesc, puține, spun concis o poveste. Povestea a doi oameni care de patru decenii muncesc. Constantin Chiraș este de 25 de ani în firmă, iar Stelian Poenar a venit un an mai târziu.

Patronul, pentru efortul și statornicia lor, i-a răsplătit. Cu greau am aflat…” Nu asta-i important”, a zis, dar am insistat, spunându-i ca așa poate fi un exemplu pentru alții.

”Câte o sută de fiecare an. Data viitoare, sănătoși să fim, va fi mai bine…”. Constantin Chiraș, în firmă, este zidar, faianțator și zugrav. Stelian Poenar e administrator la un punct de lucru. De cinsprezece ani și-a adus și soția, era de față, în firmă.

Cel de-al treilea bărbat statornic – în griji, că are atâția angajați, dar și în cumsecădenie, că fără ei nu ar izbuti nimic – este patronul.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *