Dacă ar citi cu atenţie etichetele alimentelor din magazine, timişenilor le-ar pieri pofta de mâncare! Pateu cu 20 la sută ficat, crenvurști cu fibre de mazăre, legume turcești şi alte prostii

Recenta constatare a guvernanților din Cehia, Slovacia și Ungaria cu privire la calitatea mai slabă a alimentelor și, posibil, și a altor produse trimise pe piețele din Europa Centrală și de Est comparativ cu cele similare din țările vestice a venit ca o repetiție a unui scandal similar din anul 2011, când se făceau cam aceleași afirmații.

Dacă atunci nu s-a întâmplat nimic, la ora actuală, contextul politic e diferit, astfel că sunt posibile și unele consecințe. Piața românească se încadrează pe aceleași coordonate cu țările care au reclamat calitățile diferite ale produselor cu etichete identice. O simplă vizită a unui consumator informat în magazinele și piețele timișorene scoate la iveală adevăruri triste: mâncăm și bem produse pline de chimicale și adaosuri ciudate, iar calitatea multor mărfuri o putem constata printr-o simplă comparație.

Chiar dacă intră decis să cumpere doar produse de calitate superioară din unul dintre hypermarketurile timișorene (făcând parte din rețeaua cea mai populară din România), omul obișnuit nu prea are de unde alege. Îndoielile încep chiar de la raionul de legume și fructe.

Ai vrea produse „eco”, dar nu găsești nici unul românesc, toate cele care poartă această etichetă recunoscută în UE provenind din Italia. Toată lumea a aflat că legumele turcești nu sunt chiar recomandabile, pentru că au fost crescute cu multe pesticide, dar nimeni nu stă la graniță să le „purice” și să constate cât sunt de nocive.

Arată impecabil, uneori au și un miros apetisant, așa că le pui în coș. Cele de „rasă” italienească sau spaniolă scot de două sau de trei ori mai mulți bani din buzunar. Lumea nu prea știe de „eco” sau de „bio”, pentru că are banii numărați, astfel că și raftul de lactate de acest tip este accesat doar de puțini cumpărători.

Mezeluri fără prea multă… carne

Campioanele adaosurilor bizare rămân mezelurile, preferate de mulți consumatori, pentru că oferă o variantă de masă fără prea multă bătaie de cap. Totuși, ajunge lecturarea unor etichete pentru a ne pune serios întrebarea dacă merită să achiziționăm așa ceva, mai ales în variantele cele mai ieftine.

Pateul de ficat, de exemplu, are foarte puțin… ficat, procentul situându-se între 20 și maximum 30 la sută, la 35 de procente fiind deja un produs de lux. În rest, îndrăgitul pateu – unul cu reclamă scumpă la televizor – conține următoarele: apă, ficat de porc (20 la sută), slănină, șorici, proteină vegetală din soia, amidon din cartofi, sare, zahăr, ceapă, pastă de tomate, condimente, proteină animală din porc, extract de drojdie, antioxidant (acid ascorbic), conservant (nitrit de sodiu).

Un alt sortiment preferat al căutătorilor de mezeluri ieftine este parizerul țărănesc de porc, în care găsim doar 43 la sută carne de porc, iar în rest: apă, piele de pui, șorici, amidon din cartofi, sare, proteină animală, fibre, caragenan, proteină vegetală din soia, difosfați, polifosfați, condimente, extracte de condimente, arome, glutamat monosodic, acid ascorbic, cosenila, nitrit de sodiu.

Nu mai insistăm decât asupra unui sortiment de crenvurști de pui, în care regăsim – caz pozitiv – 82 la sută carne din piept de pui, apă, piele de pui, sare, fibre de mazăre, amidon, stabilizator difosfat de sodiu, antioxidanți acid ascorbic, acid citric, condimente, extract de condimente, conservanți – nitrit de sodiu, acetat de sodiu.

Bere cu arome și suc din concentrat

Nici măcar berea nu-și mai respectă numele. Teoretic, aceasta ar trebui să fie produsă obținută prin fermentarea mustului de bere preparat din malț, hamei și/sau produse din hamei, apă și drojdie de bere. În loc de aceste ingrediente, regăsim pe etichetă tot felul de ciudățenii, în special la berile cu arome. În plus, au mai existat și informații despre adăugarea în bere a unor enzime și aditivi industriali, pentru a accelera perioada de fabricație.

Nici cu vinul nu mai putem fi siguri că e făcut doar din struguri. Producătorii înșiși recunosc că adaugă dioxid de sulf, pe post de conservant, dar susțin că acesta nu dăunează sănătății. Chiar și în aceste condiții, vinul de pe raft nu seamănă cu cel din butoiul lui tata-socru.

Astfel, un suc natural pare o alternativă potrivită la băuturile care conțin alcool. Atenție, însă, la etichetă, pentru că sucurile din magazine sunt pline de zahăr, iar cele botezate „naturale” sunt obținute din concentrat de suc, despre care nu știm ce conține. Nu mai vorbim de ciocolată, pentru că multe sortimente au un conținut foarte scăzut de cacao, în rest fiind pline de soia, ulei de palmier, amidon și… multe altele.

Sărăcie sau lada de deșeuri a vesticilor?

Studiul produselor pe care le achiziționăm zilnic poate fi extins și la cele nealimentare. Nici detergenții nu par să fie de aceeași calitate, din moment ce unele dintre corporațiile de profil au etichete separate pentru Europa Centrală și de Sud, iar indicațiile de pe produse sunt aproape întotdeauna în limbile română, cehă, slovacă, sârbă, maghiară, poloneză, bulgară, slovenă și croată, rar de tot întâlnindu-se etichete în germană, franceză sau engleză.

Este de înțeles că ni se oferă produse mai ieftine, care să se potrivească veniturilor pe care le avem, dar pare inadmisibil ca același pachet de cafea Tchibo, de exemplu, cumpărat din Germania și costând cam tot cât în România, să fie desfăcut și să umple casa de arome, iar cel achiziționat de pe raftul unui magazin autohton să aibă un efect mult mai slab.

Și nu este singura situație de acest gen, aproape fiecare dintre cei care au trecut granița spre Vestul mai îndepărtat și au făcut cumpărături acolo putând constata, din proprie experiență, că săpunul are un miros mai frumos și mai persistent, detergentul spală mai bine, Pepsi și Coca-Cola au gusturi mai bune, iar salamul chiar conține carne.

Deocamdată, marile companii producătoare susțin că există standarde de calitate valabile în toată Uniunea Europeană. Poate că e doar sărăcia de vină sau, cine știe, unii fabricanți s-au gândit de mai mulți ani la acea Europă cu mai multe viteze, oferindu-le țărilor aflate mai la periferie și produse… corespunzătoare. Vom vedea și vom trăi, dar nu la calitatea pe care ne-o dorim…


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 Răspunsuri “Dacă ar citi cu atenţie etichetele alimentelor din magazine, timişenilor le-ar pieri pofta de mâncare! Pateu cu 20 la sută ficat, crenvurști cu fibre de mazăre, legume turcești şi alte prostii

  1. de ce sa citesc etichetele ,care au un scris minuscul,merg cu lupa la cumparaturi,unde sunt Stasurile de pe vremuri si pedepsele exemplare pt. cei care nu le respecta ,unde sunt organele de control care trebuie sa ne apere de hoti si afaceristi in asa zisa industrializare privata ,pusi pe capatuialasi in stransa intelegere cu „organele”care intra in preparate sau care ignora legea .Doamne unde am ajuns,si cat o se ne mai rabde.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare