Asta i-ar întreba foştii mari lideri ai PNŢCD pe cei care conduc, acum, partidul. Problema e că nici nu prea mai au pe cine să întrebe, de vreme ce pe uşa sediului PNŢCD Timiş stă un lacăt sfidător la fel ca expresia celor pe mâna cărora a ajuns acum partidul.
Dacă nici măcar în campania electorală nu există activitate pe la sediu, atunci ce pretenţii mai poţi emite de la un partid istoric, în care, de-a lungul timpului, mulţi români şi-au pus speranţele?
Altădată, în acest loc se puneau la cale strategii politice, se făceau şi se desfăceau alianţe cu impact chiar la nivel naţional, se lansau lideri în care lumea îşi punea nădejdea.
Acum, cei care încă mai nutresc ceva pentru mişcarea ţărănistă, una de toată lauda pentru istoria sa, privesc înmărmuriţi la gratiile care amintesc de suferinţele prin care au trecut cei care şi-au dat viaţa pentru acest partid.
Ce ar mai putea spune seniorul Corneliu Coposu? Cum s-ar răsuci în mormânt Ioan Raţiu sau Ion Diaconescu?
Chiar şi Gheorghe Ciuhandu trebuie să aibă măcar o strângere de inimă la vederea acelui lacăt, care închide nu doar o simplă uşă, ci mai mult decât atât: o istorie, o credinţă, nişte idealuri.
Astea toate s-au închis, irevocabil, probabil. A rămas doar sediul, o chestiune pur imobiliară, parcă anunţată de una din tăbliţele de la intrare…
dupa ce a fost infestat din ordinul bolsevicului cu prof. de marxism marga cu procuror comunist norica nicolae fost secretar de partid cu judecatorul comunist ciorbea si fostul secretar de partid [chiar daca numai la catedra] emil constantinescu care la si ingropat prin refuzul de a mai candida invins de sistem i sa indeplinit dorinta cea mai arzatoare a bolsevicului criminal.pavelescu este slab nu poate revigora pntcd-ul.