Campionul care și-a învins destinul. Un timișean și-a luat viața în propriile mâini când nu s-a mai putut sprijini pe picioare

leonard lupascu

O mobilizare generală are loc în această perioadă printre persoanele cu dizabilități locomotorii din Ciacova. Sunt vizați în jur de 15 rezidenți tineri ai azilului din localitate, care urmează să fie cooptați într-un program sportiv de Leonard Lupașcu, omul care a reușit să-și facă un nume după ce a fost lovit de infirmitate la vârsta de 21 de ani.

”Primăria ne-a dat în folosință sala de sport și dorim ca într-o primă fază să aducem niște mese de ping-pong. Ideea e să formăm o echipă a localității”, spune bărbatul, medaliat al competițiilor naționale de profil la atletism și tenis de masă. În ciuda amputației bilaterale a membrelor inferioare, Leonard Lupașcu practică înot, baschet, schi, hochei pe gheață și curling.

O decepție transformată în victorie

Leonard Lupașcu a pierdut, în urmă cu 15 ani, 60 de centimetri din înălțime, după ce un tren i-a retezat membrele inferioare.

”Poliția a catalogat cazul ca fiind o tentativă de sinucidere din dragoste. După eveniment, fie din cauza șocului, fie ca urmare a medicației primite, nu mi-am amintit nimic. Cu timpul, din frânturi am reconstituit totul însă nu m-am zbătut să-mi fac dreptate… Era într-o vineri, în seara de 30 noiembrie 2001, și aveam 21 de ani.

Mă aflam în gara de Nord din Timișoara, pe peronul liniei 1. Am avut o altercație cu niște prieteni din cauza unei fete, ajungându-se chiar și la lovituri. Mi-am pierdut cunoștința după ce am primit o lovitură puternică în cap. M-am trezit când cei trei așa-ziși prieteni mă așezau pe linie. Am auzit sirena locomotivei și mi-am ferit capul. M-am trezit la spital, a cincea zi după acea întâmplare, fără picioare. Șocul n-a durat mult. Am realizat că trăiesc și acesta era cel mai important lucru”, spune Leonard Lupașcu, care, din acel moment, s-a sprijinit în viață doar pe propriile sale mâini.

În ”pași” de breakdance

Fost sportiv amator de kickboxing și fost membru al trupei Trompy, Leonard Lupașcu a făcut primii ”pași” de breakdance în spital.

„Am realizat că picioarele te ajută să mergi și să fii la o anumită înălțime, însă nu te ajută să gândești. Primele tracțiuni le-am făcut pe patul de spital. Am învățat repede să mă deplasez în mâini. După șase luni de la accident am participat la primul concurs de atletism, iar un an mai târziu m-am întors la serviciu, într-o fabrică ce producea instalații electrice pentru mașini.

Din păcate, după șase ani, am fost nevoit să ies în pensie de boală. Nu am renunțat însă la sport, participând la competiții de tenis de masă. La nivel de amatori am practicat hochei pe gheață și curling, în cadrul unui eveniment dedicat persoanelor cu dizabilități la care am participat în 2003, în Finlanda. De asemenea, înot și joc baschet de plăcere și încerc multe alte sporturi”, spune bărbatul.

leonard lupascuPunct și de la capăt

Ajuns la 37 de ani, Leonard Lupașcu percepe nefericitul accident ca pe o renaștere. Omul s-a decis să-și ia viața în propriile mâini.

”Am decis să nu fiu o povară pentru părinți și m-am mutat de la Timișoara la Ciacova, unde am primit o casă de la tatăl meu vitreg. Singur am amenajat totul, de la săpatul șanțului pentru introducerea apei curente, până la spartul lemnelor, o practică zilnică în perioada asta. Tot fără vreun ajutor am zugrăvit și am pus faianța. Pe lângă confortul pe care mi l-am oferit, m-am antrenat și mi-am sporit astfel masa musculară. De patru ani nu mai port proteze pentru că îmi produceau răni. Era ca și cum aș fi purtat un pantof prea mic care mă strângea. Bani pentru altele noi, mai performante, nu am reușit să strâng din micul venit lunar pe care îl am.

lupascuAm preferat să plătesc înscrierea la competiții și să merg în mâini, iar pe distanțe mai lungi, într-un cărucior rulant. Viața poate fi frumoasă indiferent de cât de departe pare cerul. Acum realizez că am posibilitatea să fiu atât de înalt cât vreau eu prin adăugarea unor centimetri în plus protezelor, dar nu asta contează. Sunt alte lucruri care te înalță și pe care vreau să le experimentez”, spune Leonard Lupașcu, bărbatul care se încăpățânează zilnic să ignore apelările demoralizatoare ale semenilor.

”<<Nu poți>>, e cel mai des cuvânt pe care îl aud, dar eu deja mi-am demonstrat că asta nu e adevărat”, spune campionul care și-a învins destinul.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

2 thoughts on “Campionul care și-a învins destinul. Un timișean și-a luat viața în propriile mâini când nu s-a mai putut sprijini pe picioare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *