Calea Lipovei este, de departe, o zonă a contrastelor. La începutul anilor ’90, fostul cartier muncitoresc, cu o densitate mare de locuitori, era slab cotat pe piața imobiliară. Chiar dacă erau blocuri nou construite și apartamente relativ mari, zona nu se încadra printre preferințele timișorenilor.
Încetul cu încetul, însă, prețurile atractive cerute de vechii ”băștinași” care s-au grăbit să-și vândă locuințele, pentru a se reîntoarce în zonele natale, a repoziționat cartierul în topul vânzărilor de apartamente.
Treptat, zona a devenit din ce în ce mai căutată, mai ales datorită poziționării sale geografice: relativ aproape de centrul orașului, de mall, dar și de alte facilități. Cartierul a început să se dezvolte, zeci de firme ”înflorind” cu activități dintre cele mai diversificate.
Ca un exemplu, pe cele două artere principale – Calea Lipovei și Borzești -, pe lângă alte magazine de cartier, cu diferite tipuri de activități, funcționează nu mai puțin de patru farmacii, cinci bănci, opt magazine de îmbrăcăminte… second-hand, șase baruri cu jocuri de noroc, șapte băcănii și două piețe.
Deșeuri pentru toate… ”gusturile”
Dezvoltarea economică a cartierului și poziția sa semicentrală nu au adus însă schimbări majore în privința aspectului. Pe anumite străzi, gunoaiele par să nu se mai termine niciodată, mai ales că, sistematic, sunt răscolite de cerșetori sau de oamenii străzii.
La acestea, se adăugă și gradul de civilizație al unora dintre locuitori, care confundă tomberonul blocului cu o piață de vechituri.
Nu trebuie uitate nici găștile de tineri care, atunci când se ascund în spatele unor blocuri pentru a trage zgomotos din țigară, lasă în urma lor mormane de chiștoace, coji de semințe, doze de sucuri sau bere și pungi de chipsuri.
Un alt minus al cartierului este lipsa locurilor de parcare. Când se lasă seara și localnicii se întorc, de regulă, de la serviciu, a găsi un loc de parcare este ca și cum ai câștiga la loto. Deși au două sensuri de mers, unele străzi sunt atât de înguste, încât nu pot trece două mașini una pe lângă cealaltă, unde mai pui și faptul că pe acestea se mai și parchează, spre disperarea pietonilor.
Brațul scurt al legii
Poliția națională nu-și face simțită prezența decât noaptea, când trece cu mașina. Doar pe străzile principale și asta arareori, ca să nu spunem deloc, coboară câte un om de ordine din autovehicul.
De poliția locală nu a prea auzit nimeni, nici ziua, nici noaptea. Uneori, de sărbători, cu ocazia unor evenimente festive și, câteodată, sâmbăta, mai vezi câte o uniformă de polițist (nici nu mai contează de care) prin una dintre piețele din cartier, pentru a amenda bătrânele care încalcă legea, încercând să vândă câte o legătură de pătrunjel. Cam slabă recoltă…
