Peste o sută de copii timișeni s-au îmbolnăvit în ultimele șase luni de una dintre bolile infecto-contagioase ale căror efecte pe termen lung pot fi dezastruoase în lipsa unui tratament adecvat. Din păcate, o parte dintre părinții copiilor au refuzat tratamentul clasic, fapt ce a dus pentru moment la răspândirea bolii.
”La noi nu au ajuns foarte multe cazuri de scarlatină. Am fost contactați de câteva ori de unii medici de familie care nu știau ce să facă pentru că părinții copiilor refuzau să vină la spital, pentru că în astfel de cazuri internarea e obligatorie, la fel și tratamentul injectabil cu penicilină, cu care aceștia nu erau de acord. Din păcate, nu îi putem obliga. Boala în sine nu e gravă, se autolimitează cu sau fără tratament. În schimb, copiii care au fost bolnavi dar nu s-au sterilizat transmit în continuare streptococul. Totodată, scarlatina netratată corespunzător poate declanșa reacții imune ce duc la reumatism articular acut, cardită reumatismală sau glomerulonefrită acută poststreptococică”, a declarat Virgil Musta, medic la Spitalul de Boli Infecțioase și Pneumoftiziologie ”Victor Babeș” Timișoara.
Povestea lui Andrei
Andrei este elev în clasa pregătitoare într-o școală din Timișoara. Din toamnă și până acum și-a făcut de trei ori exudat faringian, de fiecare dată când apărea un caz de îmbolnăvire.
”Povestea cu scarlatina a provocat o adevărată isterie printre părinți. În urma rezultatelor de laborator, unul dintre colegi apărea că este purtăror al microbului. Acesta a făcut tratamente acasă în trei rânduri până să-i iasă testele negative”, ne-a declarat mama lui Andrei.
La 20 de ani, pe dializă
”Dacă streptococul stă mai mult timp în organism, posibilitatea apariției complicațiilor este mai mare. În glomerulonefrita acută poststreptococică se distrug rinichii. Boala se cronicizează în 30 la sută dintre cazuri, genetica având în acest sens un cuvânt de spus, iar la 20-30 de ani, pacientul ajunge pe dializă. Cei care suferă de cardita reumatismală – o boală inflamatorie a inimii provocată de acțiunea toxinelor streptococului – nu vor mai putea face mișcare”, atenționează Virgil Musta.
Doar penicilina este eficientă
Pentru ca lucrurile să nu ia o întorsătură nedorită ar trebui să fim informați din surse credibile. ”De vină este educația medicală a părinților, care citesc tot felul de lucruri pe internet. Fie din milă pentru copil, fie dintr-o aversiune față de antibiotice, părinții refuză tratamentul injectabil cu penicilină care se întinde pe o perioadă de o săptămână, timp în care pacientul este internat în spital. Însă doar la penicilină streptococul are o sensibilitate de sută la sută. La alte antibiotice, aceasta scade la 80 de procente. Administrarea pe cale orală a penicilinei nu este recomandată pentru că absorbția este greu de controlat la nivel digestiv. Ar putea fi păstrată sublingual, însă nu mulți pot face acest lucru din cauza gustului rău pe care îl are”, a precizat specialistul în boli infecțioase.
Aproximativ 20 la sută din populație este purtătoare a microbului
”În ultimul trimestru al anului trecut, au fost raportate 49 de cazuri de scarlatină. A existat un singur focar – trei cazuri confirmate – la o unitate preșcolară din Timișoara. În primele trei luni ale acestui an, au fost raportate 47 de cazuri. Scarlatina este dată de Streptococul beta hemolitic de grup A, care se transmite direct, pe cale aerogenă, prin picăturile Flügge, care pot fi răspândite de bolnavi și purtătorii asimptomatici. Mai rar, îmbolnăvirea poate urma contactului cu obiecte sau alimente comtaminate. Perioada de incubație variază între una și zece zile de la momentul infectării, cu o medie de trei-șase zile. Contagiozitatea persoanei bolnave de scarlatină durează atât timp cât streptococul este prezent în nas, faringe sau pe tegumente. După aplicarea penicilinoterapiei, contagiozitatea dispare după 24, maximum 48 de ore. Bolnavii netratați cu antibiotice pot reprezenta surse de infecție timp de două-patru săptămâni. Se apreciază că aproximativ 20 la sută din populație este purtătoare de streptococi beta-hemolitici la nivelul orofaringelui”, a precizat, de asemenea, medicul Melania Arion, de la Direcția de Sănătate Publică (DSP) Timiș.
Diagnosticul de scarlatină se pune de către medicul specialist atunci când are toate semnele caracteristice (clinice și de laborator), nefiind acceptate testele rapide.
Ce e de făcut în colectivități?
”La apariția unui posibil caz de scarlatină într-o colectivitate, doctorul unității respective trimite cazul la medicul de familie sau la cel mai apropiat spital pentru recoltarea exsudatului faringian, stabilirea diagnosticului și instituirea tratamentului antibiotic adecvat. La apariția celui de-al treilea caz într-o colectivitate (focar de scarlatină), medicul de colectivitate anunță telefonic la DSP, care efectuează ancheta epidemiologică și recoltează probe biologice. Cazurile confirmate sau probabile vor fi izolate și se va institui tratamentul cu antibiotic. Convalescenții de scarlatină vor fi urmăriți în continuare de către medici privind efectuarea corectă a tratamentului și, periodic, prin controalele clinice și de laborator până la constatarea stării normale de sănătate. Foștii bolnavi de scarlatină vor fi primiți în colectivitate în funcție de starea clinică, pe baza avizului medical dat de către medicul de familie”, a completat Melania Arion.
