„Atârnătorul”, o ocupaţie cu facultate şi bine plătită în Timişoara

O nouă profesie face mare vâlvă pe piaţa muncii din Timişoara. Cei care o practică sunt numiţi „atârnători”, dar sunt cunoscuţi şi după derivatele „atârnache” sau „atârnescu”.

Familia de cuvinte are la bază verbul a atârna, cu sinonimele sale: a se agăţa, a se fixa, a se prinde sau a depinde.

Aşa cum spune şi definiţia, cei care practică această meserie avangardistă nu prestează o anume activitate, aşa cum fac ceilalţi oameni, ci depind sau se agaţă de cineva sau de ceva.

Unii stau pe banii părinţilor, alţii pe ai prietenilor, iar alţii se prind de câte o afacere la modă: ba ţigări, ba parfumuri, ba câte o mică ţeapă sau chiar un şantaj. De multe ori, lucrul de care se agaţă nici nu trebuie să fie ceva concret.

Poţi să atârni, de exemplu, de o idee, de o speranţă, de o iluzie, caz în care eşti un atârnător cu stil, nu un atârnache de doi lei. Nici politica nu duce lipsă de această categorie profesională: toţi marii lideri au avut şi au în continuare atârnătorii lor, unii dintre ei reuşind chiar să-şi depăşească statutul şi să devină ei înşişi angajatori de atârnători.

E interesant de ştiut ce calificare solicită această meserie aflată într-o continuă expansiune. La început, se părea că nu se cere nici un fel de studii, dar lucrurile s-au mai schimbat.

Majoritatea atârnătorilor îşi trec, pe reţelele de socializare, şi şcoala de profil absolvită, care este, în mod obligatoriu, doar de două feluri: „liceul vieţii” sau „facultatea vieţii”.

Numărul tot mai mare al acestor „absolvenţi” a generat adevărate fenomene sociale, cum ar fi traficul foarte crescut în timpul zilei sau aglomeraţia din mall-uri.

Spre deosebire de celalte categorii sociale sau profesionale (angajaţi, bugetari, privaţi, şomeri, studenţi, pensionari etc.), atârnătorii nu apar în evidenţele nici unei instituţii care monitorizează ocupaţiile românilor.

Nici la AJOFM, nici la ITM şi nici la Adminsitraţia Financiară, nimeni nu ştie câţi atârnători avem, deşi cu toţii admit că fenomenul este într-o continuă extindere şi acaparează tot mai multe sfere ale societăţii.

Fireşte, angajaţii obişnuiţi se întreabă din ce trăiesc aceşti atârnători, ce mănâncă, din ce îşi plătesc facturile şi de unde au bani pentru cluburi şi cumpărături. Tocmai acesta este farmecul meseriei şi doar astfel putem înţelege de ce e nevoie de „facultatea vieţii”.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

3 Răspunsuri “„Atârnătorul”, o ocupaţie cu facultate şi bine plătită în Timişoara

  1. Care e scopul articolului astuia? Mai exact care e subiectul?
    Prost scris, fara umor, fara nimic interesant, nu e nici informativ, nici editorial, nici dezbatere sau analiza, nici divertisment, umplutura sa fie acolo ceva. Cum angajati asemenea mediocritate si mai ales cum de-i tineti pe salarii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare