Problemele cu justiția pe care le-a avut de-a lungul timpului, interogatoriile, anii de pușcărie, dar și sănătatea precară par să nu-i fi afectat diplomația nativă a omului de afaceri Marian Iancu, audiat, vineri, ca martor în procesul în care fosta conducere a Primăriei Timișoara, alături de alți funcționari publici, a fost trimisă în judecată de DNA pentru sprijinul financiar acordat echipei de fotbal Politehnica în perioada 2008-2010.
După un drum istovitor de o zi și o noapte de la Penitenciarul Rahova la Tribunalul Timiș, Marian Iancu a cerut clemență completului de judecată înainte de începerea ședinței, încercând, astfel, să se scuze pentru eventualele sincope care ar fi putut apărea în declarația sa, deși, după cum avea să rezulte ulterior, oboseala nu a constituit un impediment pentru dibăcia vorbelor. Era evident că omul știa cât și ce anume să spună.
A fost întrebat a cui i-a aparținut ideea încheierii contractului de asociere între Consiliul Local Timișoara și societatea Politehnica. ”Nu știu exact, dar în nici un caz nu a fost a mea”, a răspuns fostul finanțator al echipei locale de fotbal, admițând, totuși, că a afirmat public, cu ocazia unor emisiuni televizate, că s-ar impune acordarea unui sprijin financiar și din partea autorităților care administrează urbea, în contextul în care așa se procedează în lumea fotbalului.
Părinţii le-au abandonat, bunica munceşte ca să le dea de mâncare. Două fetiţe din Timiş au nevoie de un miracol de Crăciun
Din spusele sale, a reieșit că forma pe care, ulterior, a îmbrăcat-o această afirmație (asociere – n.r.) o cunosc doar cei care s-au ocupat, concret, de ea. A fost cineva din administrația locală?, a încercat președinta completului de judecată să obțină câteva date concrete.
Mare atenție, șoferi! În cât timp „iese” alcoolul din sânge? Ce spun poliţiştii timişoreni
”Au trecut zece ani de atunci. Nu știu, nu-mi aduc aminte”, a venit răspunsul. Unul diplomat, în contextul în care, la începutul ședinței de judecată, Marian Iancu a insistat să se consemneze faptul că se află în raporturi de dușmănie cu cei din fosta conducere a primăriei.
Nu trageţi în chitarist!
Dacă este sau nu adevărat, o știu doar cei implicați. Dar ar fi avut, acum, prilejul legitim să arunce cel puțin o tentă de culpabilitate asupra unui personaj, indiferent care ar fi fost acesta. Nu a făcut-o.
Fostul finanțist a insistat să explice și modul în care funcționează o afacere, căci, până la urmă, la asta se rezumă tot: dacă nu ai capital de imagine, nu ai rezultate profitabile, iar pentru asta trebuie bani.
O comună de lângă Timişoara se dezvoltă în ritm ameţitor. Împrejurimile sunt mirifice
El a mai precizat că sumele primite de la administrația locală au fost folosite pentru a acoperi cheltuielile făcute anterior cu promovarea echipei, fiind incomparabil mai mici decât cele primite necondiționat de la societățile pe care le administra la vremea respectivă.
