Afacerea cu terenurile arabile vândute străinilor… varză de Bruxelles. Peste 1.000.000 de hectare nu ne mai aparţin!

Se umblă la legislaţia privind vânzarea terenurilor arabile extravilane, dar ar putea fi o nouă frecţie la un picior de lemn. Restricţionările cuprinse într-un proiect de act normativ vizează doar persoanele fizice. În mod real, problema e cu totul în altă parte, căci străinii cumpără cu predilecţie prin companii şi fonduri mutuale. Nu putem şti nici măcar aproximativ cam cât pământ am pierdut deja!

Fermierii români şi-ar fi dorit ca statul să pună piciorul în prag în ceea ce priveşte de vânzarea pământului arabil către străini. În condiţiile în care suprafeţe de teren foarte întinse au ajuns deja la alogeni, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale s-a gândit, în sfârşit, că ar fi cazul să înăsprească legislaţia.

Cel mult 50 de hectare vor putea cumpăra persoanele fizice, potrivit uneia dintre prevederile incluse într-o nouă variantă a Legii vânzării terenurilor agricole. În textul proiectului apar şi anumite condiţii referitoare la cunoştinţe de bază în domeniul agronomic, desfăşurarea unor activităţi agricole pentru o perioadă de cel puţin cinci ani, precum şi obligaţia de a menţine destinaţia suprafeţei pe o perioadă de zece ani şi abia pe urmă să poată fi făcută înstrăinarea terenului.

Proiectul de lege urmează să fie publicat foarte curând pe pagina oficială a MADR, după cum a anunțat ministrul agriculturii, Achim Irimescu. Practic, va fi parcursă procedura consultării publice, agricultorii având posibilitatea să-şi transmită sugestiile.

„Avem pe masă o variantă a Legii vânzării terenurilor agricole care nu a fost discutată deocamdată cu fermierii. O vo m afişa pe site săptămâna viitoare, ca să primim observaţii, şi pe urmă o vom introduce în circuitul de avizare. Îmi este greu să estimez când vor fi aprobate aceste modificări, dar sper din tot sufletul să treacă repede prin Guvern şi să ajungă la Parlament până la începutul lunii noiembrie. Este posibil să lăsăm ca la nivel de judeţ să impună fiecare o limită, poate mai mică faţă de cele 50 de hectare”, susţine ministrul.

Fondurile de investiţii acaparează foarte mult teren

Adevărata problemă legată de înstrăinarea pământului românesc nu este, totuşi, nici pe departe la persoanele fizice. „La ora aceasta, poate puţini dintre dumneavoastră ştiţi – când am auzit am rămas pur şi simplu şocat – că aproape 70 la sută din vânzările de teren către străini sunt către fonduri de investiţii. Ele nu fac altceva decât speculaţii financiare cu pământul, fie dându-l în arendă, fie comercializându-l când este cazul. Nu au ce căuta fondurile de investiţii în comercializarea de terenuri. Ele trebuie să se ocupe de ceea ce fac de fapt fondurile de investiţii: de imobiliare de altă factură, nu de terenuri”, opinează Adrian Rădulescu, fost secretar de stat din Ministerul Agriculturii.

Cât pământ au luat de fapt străinii?

Până la sfârşitul anului 2013, străinii puteau cumpăra pâmânt din ţara noastră doar prin entităţi cu personalitate juridică română. Cu alte cuvinte, prin firme înmatriculate la noi. Ţara noastră a liberalizat piaţa funciară la 1 ianuarie 2014, potrivit obligaţiilor incluse în tratatul de aderare la Uniunea Europeană, fapt care le permite persoanelor fizice din UE să cumpere terenuri agricole de la noi. Legea nr. 17/2014, privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan, a fost un răspuns tardiv – practic după o jumătate de an de la liberalizare.

Tardiv şi de-a dreptul timid, pentru că nu prevede oprelişti şi nici măcar mecanisme prin care statul ar putea să afle cine, unde şi când cumpără. Este prevăzută doar obligativitatea celor care doresc să vândă de a-şi face publică intenţia, pentru ca preemtorii să poată să facă oferte.

Prin direcţiile agricole judeţene s-au perindat de atunci încoace munţi de dosare, practic fără niciun rost. În Timiş, de pildă, numărul notificărilor privitoare la intenţiile de vânzare a pământurilor din extravilan se apropie de 40.000. Judeţul bănăţean este pe primul loc la nivel naţional, din acest punct de vedere. Vasluiul şi Aradul sunt pe poziţiile imediat următoare. Dar în privinţa tranzacţiilor efective, oficialii din agricultură ridică, pur şi simplu, din umeri!

Un bun exemplu de bâjbâială ne-a fost recent oferit de doi oficiali de la vârful politichiei, respectiv al guvernării. Europarlamentarul Laurențiu Rebega a făcut afirmaţia-bombă că nu mai puţin de cinci milioane de hectare ar fi achiziţionate deja de către alogeni, dar ministrul Achim Irimescu l-a contrazis imediat. Ar fi fost de dorit s-o facă documentat cu date certe, dar şi el a venit cu o estimare, vorbind despre circa un milion de hectare.

Un milion de hectare e deja înstrăinat prin notari

Adevărul este că Rebega nu a scos din burtă cifra, dar materialul pe care îl invoca este, totuşi, controversat, fiind vorba despre un studiu comandat de Comisia Europeană. De ce datele reale sunt imposibil de aflat? E simplu: cadastrul românesc e o „varză” de Bruxelles. Enorm de multe terenuri au putut fi tranzacţionate fără a se trece nici pe la notar, nici pe la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară.

S-au făcut, mai exact, numeroase înţelegeri doar pe bază de antecontract de vânzare-cumpărare pentru suprafeţele neintabulate. S-a cumpărat mult pământ doar pe bază de titluri de proprietate sau numai pe adeverințele de punere în posesie.

Dacă este să ne luăm, însă, după datele raportate de notarii publici, există peste un milion de hectare de teren arabil în proprietatea străinilor. Italienii deţin, potrivit acestor statistici, 23,4 la sută, nemţii 15,5 la sută, arabii 10 la sută, ungurii 8,2 la sută, spaniolii 6,2 la sută, austriecii 6,1 la sută, danezii 4,5 la sută, procente mai mici fiind în proprietatea unor investitori olandezi, greci şi turci, precum şi câteva companii multinaţionale.